Povestea unor crengi de brad

Ceva crengi de brad aruncate intr-o parte, pe jos, asta am vazut eu ieri, in scurta mea plimbare prin piata. Brazi multi, brazi inalti, brazi scunzi, grasuni, fel si fel de brazi. Imbulzeala, lumea cauta bradul cel mai semet, cel mai frumos. Dar, undeva pe jos, intr-un mic coltisor, zgribulite, multe crengi de brad. Nimeni, dar nimeni nu le baga in seama, erau ale nimanui, iar soarta le fusese deja decisa. Urmau sa sfarseasca aruncate cine stie unde, fara a-si fi implinit menirea pentru care fusesera taiate din padure. Of, ce trist, ce trist! Am stat putin pe ganduri si am realizat ca nu e nevoie de mult pentru a fi fericit. E nevoie de suflet, in schimb, pentru a fi fericit! Pe mine nu m-a lasat sufletul sa le las acolo, asa ca am mers la vanzator si l-am intrebat daca imi pot alege cateva pentru acasa. Mi-a spus sa iau cate vreau, cu draga inima, caci oricum le va arunca. Am ales cateva crengi si am plecat acasa atat de fericita de parca un premiu imi fusese oferit. Sa fiu sincera, crengile nu aratau cine stie cum, erau rupte, la baza nu erau deloc ace, unele dintre ele se scuturau destul de repede, semn ca fusesera bruscate, dar le-am vazut frumusetea din spatele aparentelor. Le-am mirosit si am simtit un parfum viu, de verde, de natura, de padure. Simteam bucuria lucrurilor simple, simteam bucuria de a avea natura in bratele mele.

Am ajuns cu ele acasa si m-am gandit cum sa fac sa le impart cat de mult pot prin casa.

Am luat cateva suporturi pe care le aveam disponibile, dar si suportul pe care l-am realizat zilele trecute, am adaugat apa in ele, iar acum ma bucur de aroma lor peste tot prin casa.

Imediat ce le-am aranjat in borcane, am realizat ca acestea sunt asemenea oamenilor. Nu conteaza aparenta, nu conteaza ca poate au crengile sau aripile rupte, atata timp cat le cautam frumusetea, lucrurile devin mai usoare si placute! Oamenii, asemenea bradului emit arome de caldura, de senin. Oamenii au nevoie de hrana si apa sufletului, la fel cum bradul are nevoie pentru a nu se vesteji. Astfel, sa ne asiguram ca ii udam cu iubire, cu intelegere, toleranta, prietenie, sa ne asiguram ca nu ii lasam sa se usuce! A uda sufletul unui om cu iubire este egal cu a-ti uda sufletul cu seninatate si liniste!

Sa refolosim, sa nu aruncam, sa cautam frumusetea in lucruri si oameni, sa udam prin iubire si gesturi frumoase! Sa fim senini in ganduri si fapte!

Andreea,

sufletul Artisan of Joy