Bine ati venit in Taramul Indepartat!
Taramul Indepartat se afla la granita dintre Polul Nord si restul Planetei. Era un loc in care Soarele rasarea rar, desi se stia ca de mult, in vremuri apuse, acesta era pe cer continuu, jumatate din an. Era intuneric, ger si zapada pe acest Taram pentru mare parte din timp.
Cei care populau acest Taram erau niste fiinte mici, sprintene, zglobii, se miscau care incotro de abia ii puteai prinde cu ochii. Ei, bine, mai erau si unii mai batranei, iar aceia incetinisera la viteza unui om de rand. Purtau haine colorate si abia li se vedeau ochii de caciulile mari ce le aveau pe cap. Locuiau in case cu o infatisare mai neobisnuita, cu geamuri si acoperisuri inclinate, cu forme fel si chip, cu bucati de lemn sau verdeata pe post de ornament.
Iar apoi, apoi... a fost odata ca niciodata, caci de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. A fost odata in acest Taram Indepartat un baietel pe nume Nic. Avea o infatisare senina, dar avea un defect din nastere, a carui cauza nu era cunoscuta. Nic arata ca un om. Era diferit de toti ceilalti, iar asta ii adusese fie bucurii, fie necazuri. Pentru el, in schimb, nu conta. Era la fel de senin, darnic si bun, indiferent cum arata sau cu cine vorbea. Ah, dar uitasem sa iti spun. Acest Nic locuia impreuna cu parintii si cu fratii lui mai mici ( unsprezece la numar) in casuta lor modesta pe care o vezi in partea din dreapta a imaginii. Intotdeauna si dintotdeauna avusese grija de acestia. Mereu era zarva prin casa, mai ca abia aveai loc pe unde sa calci. Jucarii, masinute din lemn, hainute, dulciuri. Doamne, cate mai erau! Mama lui Nic era recunoscuta in sat pentru pasiunea ei de a croseta hainute, iar tatal lui Nic pentru faptul ca facea fel si fel de jucarii pentru cei mici. Ei, nu doar pentru cei mici ai lui, dar pentru copiii din intregul sat.
Pe parintii lui Nic ii chema Mia si Grig, iar acestia erau prieteni cu Mogster si Lin, o familie mereu preocupata de haine la moda. Mogser si Lin aveau o fetita iubitoare de sanius, pe care o chema Love. Era un suflet zglobiu, plin de iubire, la care Nic tinea enorm si cu care impartea iubirea pentru sanius. Deseori, il luau pe Dintz, micul ren al lui Nic, si fugeau la sanius.
Dintre toti fratii lui Nic, cu doi dintre ei petrecea cel mai mult timp, cu Roni care purta mereu o caciula cu inimioare, mereu pus pe glume si energic, si cu Toni, mereu neincrezator si fricos, dar de nadejde cand era cazul.
Mai era in acest Taram o familie cu care Mia si Grig erau prieteni inca din copilarie, cu care impartisera bune si rele, iar la nevoie se ajutasera neconditionat. Se numeau Roan si Rona, iar acestia aveau 3 copii, un baiat si doua fete. Ei, bine, fetele era suflete pure si curate, care imparteau iubire peste tot, mereu calde, calme si blande, pe nume Rina si Renia. Renia era mai mare, purta mereu o caciula cu coarne de ren si era prietena de nadejde a lui Nic. Era sfatuitoarea lui, cea care il asculta si intelegea mereu. Rina era inca un copilas de numai 4 ani, jucausa si dragalasa. Baiatul, in schimb, Rin, cel cu o caciula verde, probabil il vezi acolo, in spate, era gelos si invidios pe Nic pentru faptul ca era diferit de toti ceilalti, pentru ca iesea mereu in evidenta prin tot ceea ce facea. Ceea ce nu intelesese niciodata Rin era ca Nic nu iesea in evidenta pentru faptul ca era diferit, ci pentru faptul ca era bun si darnic, pentru faptul ca nu dorea raul nimanui si sarea imediat in ajutorul oricui, calitate care ii lipsea cu desavarsire lui Rin. Nicicand nu il suferise si mereu incercase sa ii faca fel si fel de probleme cu dorinta de a primi el toata atentia pe care o primea Nic.
Cam aceasta este povestea, in mare, a tuturor celor din acest Taram Indepartat. Ah, dar iar am uitat, nu, nu, povestea abia acum incepe! Mai era acolo, in Taram, un paznic, pe nume Pix, care mereu venea degraba si in graba sa anunte probleme, atacuri ori cine stie, poate chiar vesti bune celor din sat. Asa se face ca si acum, cand era fiecare cu treburile lui, Nic cu Dintz, Mia si Grig cu realizarea de jucarii si hainute, Love cu saniuta, dintr-odata, cu zarva mare, apare Pix si anunta o veste care urma sa schimbe destinul unei intregi Planete. Dar povestea e lunga si e mult de povestit, asa ca ne auzim curand cu restul povestii. Pana atunci, lasa-ti, copile mic sau mare, imaginatia sa iti zburde prin acest Taram Indepartat, lasa-ti sufletul sa viseze, iar mintea sa coase vise, amintiri, trairi!
Andreea,
sufletul Artisan of Joy